Ce înseamnă deci, a fi înclinat spre cele spirituale? Isus a zis despre Tatăl Său, Iehova Dumnezeu: „Dumnezeu este spirit; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în spirit şi adevăr” (Ioan 4:24). Pentru a putea înţelege şi aprecia expresia „înclinat spre cele spirituale”, cel care se închină trebuie să aibă cunoştinţă de Iehova Dumnezeu, acel Mare Spirit şi ce este cugetarea Sa. Iehova este suprem. Puterea Lui este de neînvins. Pentru El, a gândi că un lucru trebuie făcut şi a voi să fie făcut, înseamnă că acel lucru va fi făcut. El îşi pune spiritul Său asupra creaturilor Sale supuse. Aceasta înseamnă că puterea lui Iehova Dumnezeu le aduce pe aceste creaturi pe calea neprihănirii. O astfel de putere sau un astfel de spirit, nu este vizibil ochilor omeneşti, dar rezultatul acţiunii este adesea vizibil. Creatura poate fi complet lipsită de puterea de a realiza ceva; dar, atunci când Iehova îşi pune spiritul asupra acelei creaturi şi doreşte ca ea să realizeze ceva, atunci ea va reuşi să facă ceea ce Dumnezeu doreşte ca ea să facă. Isus Christos este imaginea expresă a Tatălui, Iehova. In toate împrejurările cugetarea lui Isus Christos este în armonie cu Iehova. Toţi cei care sunt în Isus Christos şi care continuă să-L mulţumească pe Iehova, trebuie să fie în deplin acord cu gândul lui Iehova Dumnezeu. Deci, „a fi înclinat spre cele spirituale” înseamnă a avea o cugetare sârguincioasă în a descifra voinţa lui Dumnezeu şi care este hotărâtă să împlinească fără abatere voinţa Marelui Spirit, indiferent de ce alte creaturi ar putea gândi ori spune. Acţiunea pentru înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu, are o finalitate.
Mintea (cugetarea) unei creaturi este acea facultate cu care Dumnezeu a înzestrat-o pentru a căuta adevărul şi a ajunge la o concluzie, care concluzie îndeamnă creatura spre acţiune. Voinţa creaturii este hotărârea de a acţiona, la care hotărâre se ajunge prin exerciţiul gândurilor. Având mintea orientată spre aflarea voinţei lui Dumnezeu şi având o hotărâre nestrămutată de a împlini această voinţă odată ce ea a fost aflată, ea nu va fi niciodată dispusă să devieze de la aceasta. Pentru cei care sunt hotărâţi să împlinească voinţa lui Dumnezeu, Marele Spirit, a se consacra în întregime Lui, este un lucru rezonabil. Apostolul Pavel scrie şi apoi adaugă: „să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită” (Rom. 12:1,2). Aceasta dovedeşte că un om care ar avea desăvârşit în el gândul lui Isus Christos, nu s-ar putea potrivi acestei lumi a religiei, politicii şi comerţului. El trebuie să se îndepărteze de lume înnoindu-şi mintea, care înnoire se obţine prin hrănirea minţii cu Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum este el scris în Biblie. Astfel, el desluşeşte voia Marelui Spirit, Iehova Dumnezeu, iar apoi trebuie să împlinească această voie.
Poţi fi zămislit pentru o viaţă spirituală prin spiritul sau harul lui Dumnezeu şi totuşi, să nu fi înclinat spre cele spirituale. Scriind în mod special pentru cei din Israelul spiritual al lui Dumnezeu, slujitorul Domnului spune: „un astfel de om este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale” (Iac. 1:8). Ce înseamnă în lectura acestui text, acest tip de om? El este un om care doreşte să-L mulţumească pe Dumnezeu, dar în acelaşi timp să-l mulţumească şi să aibă şi aprobarea omului. Nici un om nu poate sluji la doi stăpâni, nici un om nu poate primi aprobarea lumii şi în acelaşi timp să aibă şi aprobarea lui Dumnezeu. Dacă acel om umblă după onorurile oamenilor, atunci el este duşmanul lui Dumnezeu; aşa spune Iacov 4:3,4. Isus Christos nu a avut nimic de a face cu lumea, nu a primit onorurile oamenilor şi nici nu a iniţiat relaţii diplomatice cu Roma ori cu orice altă naţiune închinătoare la demoni - Ioan 5:41; 18:36,37.
A fi înclinat spre cele spirituale, înseamnă să ai gândul lui Christos (Filip. 2:5). Aceasta înseamnă să calci pe urmele lui Isus Christos. Cei care sunt chemaţi în Împărăţia lui Dumnezeu sub Christos, sunt chemaţi să urmeze întocmai această cale (1Pet. 2:21). Apostolul Pavel arată că o minte nestatornică, care nu înseamnă o înclinare spre cele spirituale, îl va conduce pe om în clasa „omul păcatului”, inclusiv clasa „servului rău”, deoarece, cei care fac parte din această clasă, se ridică pe sine în slăvi şi se apreciază mai mult decât s-ar cuveni (Mat. 24:48-51; 2Tes. 2:1-17). Ei nu sunt statornici în toate lucrările bune ale slujirii Împărăţiei aşa cum ar trebui să fie oricine are gândul lui Christos.
Adresându-se celor care prin credinţa în sângele lui Isus Christos au ajuns să facă legământ cu Dumnezeu pentru a împlini voia Marelui Spirit, apostolul mai spune: „cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, umblă după lucrurile firii pământeşti; dar cei ce trăiesc după îndemnurile spiritului, umblă după lucrurile spiritului” (Rom. 8:5). Creaturile vizibile ale lumii, care este organizaţia lui Satan, sunt carne şi de aceea, sunt numite „carnale”, de vreme ce sunt parte a lumii şi nu sunt în armonie cu Împărăţia lui Dumnezeu sub Christos. De aceea, ei sunt înclinaţi spre „cele carnale”, fiind aplecaţi spre cele lumeşti. Acum, dacă cineva care a făcut legământ cu Dumnezeu să umble pe urmele lui Christos, are cugetul împărţit între lucrurile organizaţiei lui Satan şi lucrurile organizaţiei lui Iehova sau Teocraţia, atunci el este nestatornic, instabil. Până ce el nu-şi ocupă locul pe deplin de partea lui Iehova, Marele Spirit, şi-şi pune mintea şi sentimentele în slujba Împărăţiei lui Dumnezeu, el nu poate trăi în Lumea Nouă şi neprihănită a lui Dumnezeu, ci trebuie să moară. Acest lucru este clar exprimat de apostolul Pavel atunci când spune: „căci a fi aplecat spre cele pământeşti este moarte, dar a fi aplecat spre cele spirituale este viaţă şi pace”.
Mintea (cugetarea) umanităţii este aplecată spre înfăptuirea lucrurilor acestei lumi, ceea ce înseamnă să sprijini sistemul religios şi să fi parte a sistemului politic şi comercial care guvernează şi controlează lumea, toate aceste lucruri fiind sub Satan şi ca atare împotriva lui Dumnezeu. Astfel de creaturi lumeşti îi laudă, îi preţuiesc şi îi ridică în slăvi pe oameni şi le povestesc despre marile realizări ale oamenilor, dar ei nu cinstesc Numele lui Iehova, Spiritul. De aici rezultă că, dacă un om care a făcut legământ să împlinească voia lui Dumnezeu, dă greş ori refuză să se supună poruncilor lui Iehova pentru ca astfel să se pună la adăpost de criticile ori persecuţiile venite din partea lumii, atunci el urmează carnea şi este înclinat spre cele pământeşti şi este împotriva lui Dumnezeu şi a Împărăţiei Sale. „Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună” (Rom. 8:7). Prietenia cu lumea este „vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu” - Iacov 4:4, Diaglott.
